Un limbaj mai puțin cunoscut

mai 13, 2020

Îmi amintesc de vorbele unui fost primar al Bucureștiului (de profesie medic) care spunea că „ dacă după 40 de ani te trezești dimineața și nu te doare nimic, înseamnă că ești mort”.

Am apreciat umorul lui. Dar ce facem, că sunt foarte multe persoane care cred că sănatatea este apanajul tinerilor și că odata cu trecerea timpului trebuie să te obișnuiești cu ideea că vei fi bolnav și vei intra în „servis” pentru reparații mai mult sau mai puțin capitale.

Am crezut și eu până acum – mulți ani în urmă – că este normal ca odată cu înaintarea în vârstă să apară diferite probleme de sănătate. Și chiar am experimentat până acum 15-20 de ani tot felul de dureri care nu se lăsau duse decât cu tratament alopat.

Din fericire, viața mi-a scos în cale oportunități (persoane, cursuri de spiritualitate, cărți…) care aveau o cu totul altă părere despre boală și sănătate.

Am înțeles în timp că starea de sănătate este de fapt normalitatea și că orice abaterea de la ea se datorează dizarmoniilor create de noi oamenii, iar asta provoacă boală și suferință.

Trupul te anunță ultimul când ceva nu este în ordine.

Înainte de a apare boala, au existat conflicte interioare cu tine însuți sau cu ceilalți, sentimente de ranchiună, frică, neîncredere, vinovăție, ură, manifestări de neiubire față de tine sau față de alții.

Atunci când nu ținem seama că suntem un întreg format din trup, minte și suflet, orice dezechilibru apărut în oricare dintre acestea trei va atrage suferința și în celelalte două.

Acum, când apare în corpul fizic o problemă de sănătate oricât de mică, analizez imediat unde am greșit cu gândul (mintea) sau cu sufletul (emoționalul). Când conștientizez motivul, îmi cer iertare, iar problema dispare aproape instantaneu ca și cum nu ar fi existat.

Am observat la multe persoane, o atenție sporită îndreptată către una dintre aceste părți ale întregului, neglijându-le pe celelalte două. În ultima vreme oamenii acordă o atenție sporită minții ca și cum celelalte ar trebui să se supună pentru ca sunt mai puțin importante (?).

Ce se întâmplă în acest caz ? Sufletul se simte neglijat și există acea vorbă care spune foarte multe : „ îmi plânge sufletul” . Asta arată că ai uitat de el.

La fel și trupul care este biciuit de minte când îi cerem să lucreze nonstop și nu ținem cont de odihna necesară refacerii,  când nu îi dăm hrană la timp, sau de bună calitate, când nu îi acordăm asistență medicală de specialitate atunci când este cazul.

Chiar dacă îl considerăm un simplu soldat fără importanță, care ar trebui să se supună generalului (mintea), trupul ne poate întrerupe orice activitate cerându-și drepturile. Dar mai înainte ne trimite tot felul de semnale pentru a ne atrage atenția.

Nici când ridicăm statuie trupului nu o ducem prea bine. Știți senzația aceea de beție alimentară care ne încâlcește mintea și ne împiedică gândirea rațională – când consumăm mai mult decât avem nevoie, iar surplusul se depune în mod dizgrațios pe corp.

Cei care pun pe primul loc trupul, se străduiesc să-i facă toate poftele, ca și cum asta este singura treabă pentru care au venit pe pământ. Uită să-și hrănească mintea cu informații folositoare și uită că au și un suflet care are nevoie de hrană spirituală de bună calitate : emoții elevate de compasiune, iubire, blândețe, grijă pentru aproapele, bucurie, optimism.

Dacă ar fi să extindem la scară mare – la nivel de umanitate în acest Univers – cum credeți că ni s-ar atrage atenția atunci când nu suntem pe drumul bun ?

Probabil că la asta s-a gândit și persoana care a creat acest documentar :

Mi s-a zbârlit pielea!😔Cruntul adevăr!

Publicată de Alexandra Lucan pe Sâmbătă, 28 martie 2020

Dacă vrei să discutăm despre acest subiect, sau ai vreo problema de sănătate și nu înțelegi care este cauza subtilă (emoțională) a ei, te rog să-mi scrii la :

[email protected]

sau

[email protected]

Cu drag,

Magdalena  

Author:

SuperWebTricks Loading...
Newsletter
[activecampaign form=1]
Alegeti articolul din categoria dorita