Suntem invatati din copilarie sa ne plecam in fata creierului, a mintilor capabile de rationamente  sofisticate, care au abilitatea de gasi explicatii (de multe ori subiective) chiar si acolo  unde nu exista, de a face din alb negru sau cum zice romanul : “a trage spuza pe turta lui”. Asa se face ca devenim captivi ai aceastei atitudini admirative si uneori facem alegeri gresite, care mai tarziu ne costa. Am auzit de multe ori expresia

Atunci cand am postat primul articol “Fa pace cu trecutul si mergi mai departe ! “, in care sustineam iertarea ca fiind o prima sansa de a face pace cu trecutul, au fost cateva persoane care imi spuneau ca nu stiu cum sa faca asta (sa ierte). Altele spuneau ca nu cred in latura pozitiva a acestui proces. Sincer vorbind, am alocat eu insami o mare parte din anii tineretii punandu-mi aceste intrebari. Desigur, prima

In permanenta suntem expusi unor stimuli care vin din afara sub diferite forme (persoane,  evenimente, obiecte…) si trebuie sa facem o alegere : primim in viata noastra acel stimul pentru ca ne este benefic – simtim ca ne imbogateste sufletul si mintea, ne echilibreaza, ne bucura, ne destinde, ne relaxeaza…. refuzam sa primim / evitam acel stimul pentru ca stim din alte experiente (sau chiar simtim pe moment) ca nu ne aduce nimic bun –

http://www.financiarul.ro/2011/10/06/recomandare-filmul-legea-rezonantei-sau-cum-sa-ne-facem-viata-mai-buna-2/