Am un prieten care, de cate ori stau de vorba cu el, imi aminteste de mine. De mine, cea care eram cu multi ani in urma, inainte de a intra la Facultatea de Psihologie si de a urma cursurile postuniversitare de formare in psihoterapie, de mine care nu aveam preocupari spirituale si nu incepusem sa investesc in dezvoltarea mea personala – singura investitie valoroasa  care iti aduce bunastarea in toate planurile vietii.  Pe vremea aceea

Suna dragut titlul. Din pacate devenim, parca, mai indulgenti atunci cand vrem sa  credem  ca in spatele unor actiuni stau niste sentimente. Unii spun : “ Hei, a mintit pentru ca a vrut sa impresioneze persoana de care s-a indragostit…” Eu nu as lua-o chiar asa de usor. Excrocul tot excroc este si nu face nimic gratuit, intotdeauna el are ceva de castigat, iar tu ceva de pierdut. Cel pacalit are de fapt doua pagube

Suntem invatati din copilarie sa ne plecam in fata creierului, a mintilor capabile de rationamente  sofisticate, care au abilitatea de gasi explicatii (de multe ori subiective) chiar si acolo  unde nu exista, de a face din alb negru sau cum zice romanul : “a trage spuza pe turta lui”. Asa se face ca devenim captivi ai aceastei atitudini admirative si uneori facem alegeri gresite, care mai tarziu ne costa. Am auzit de multe ori expresia

Atunci cand am postat primul articol “Fa pace cu trecutul si mergi mai departe ! “, in care sustineam iertarea ca fiind o prima sansa de a face pace cu trecutul, au fost cateva persoane care imi spuneau ca nu stiu cum sa faca asta (sa ierte). Altele spuneau ca nu cred in latura pozitiva a acestui proces. Sincer vorbind, am alocat eu insami o mare parte din anii tineretii punandu-mi aceste intrebari. Desigur, prima